România are mult mai mult de oferit turiștilor străini decât castelele și poveștile cu vampiri care au făcut Transilvania celebră. Satele săsești, pădurile întinse, bisericile fortificate și istoria unei regiuni aflate la întâlnirea mai multor culturi sunt în centrul unui reportaj publicat de The New York Times. Jurnalista americană Erin Vivid Riley a străbătut pe jos aproximativ 48 de kilometri pe Via Transilvanica, între Sighișoara și Biertan, descoperind o Românie care, în opinia sa, este mai interesantă decât imaginea construită în jurul legendei lui Dracula.

Reportajul, intitulat „Transylvania, Where Meadows Ripple and Dracula Legends Fade”, a fost publicat pe 30 octombrie 2026, în secțiunea Travel a prestigioasei publicații americane, fiind semnat de Erin Vivid Riley și Ioana Moldovan. Călătoria a inclus trei zile de drumeție, opriri în sate medievale și vizite în Cluj-Napoca, Brașov și Sinaia. Unul dintre locurile care au impresionat-o cel mai mult pe autoare a fost Castelul Peleș, ale cărui interioare i s-au părut mai spectaculoase decât cele imaginate în povești.

Perspectiva prezentată de publicația americană este relevantă pentru turismul românesc. În loc să trateze Transilvania exclusiv ca pe un decor al ficțiunii gotice, reportajul îi aduce în prim-plan patrimoniul arhitectural, peisajele naturale și comunitățile care păstrează o parte importantă din identitatea culturală a regiunii.

De la legenda lui Dracula la Transilvania reală

Înainte de a ajunge în România, Erin Vivid Riley recunoaște că percepea Transilvania mai degrabă ca pe un simbol decât ca pe o regiune reală, locuită de oameni cu istorii și tradiții diferite. Imaginea sa fusese influențată, asemenea celei a multor turiști occidentali, de romanul „Dracula”, publicat de Bram Stoker în 1897, și de numeroasele adaptări cinematografice care au urmat.

Asocierea Transilvaniei cu lumea vampirilor a continuat să fie alimentată de industria divertismentului, inclusiv de producții recente precum filmul „Nosferatu”, regizat de Robert Eggers, sau serialul „Wednesday”. Pentru jurnalista americană, tocmai această diferență dintre imaginea cunoscută la nivel internațional și realitatea locului a reprezentat motivul călătoriei.

Riley a ales să descopere regiunea pe jos, considerând că drumețiile oferă o perspectivă diferită față de vizitele concentrate exclusiv asupra principalelor obiective turistice. În locul unui circuit construit în jurul Castelului Bran și al legendelor populare, a preferat un traseu care traversează păduri, terenuri agricole și sate cu arhitectură tradițională.

Pe parcursul călătoriei, a întâlnit localnici care i-au vorbit despre istoria regiunii, a observat casele săsești și a descoperit urmele lăsate de comunitățile care au locuit aici de-a lungul secolelor. Reportajul prezintă Transilvania ca pe un spațiu în care influențele românești, maghiare, săsești și habsburgice continuă să se regăsească în arhitectură, gastronomie și identitatea localităților.

Trei zile pe Via Transilvanica, printre sate săsești și păduri vechi

Pentru drumeție, jurnalista a ales un segment de aproximativ 48 de kilometri din Via Transilvanica, parcurs în trei zile, de la Sighișoara la Biertan, cu o oprire în satul Criț. Alegerea i-a permis să exploreze o parte a Transilvaniei în care peisajele naturale se îmbină cu așezări care păstrează structura urbanistică și rurală formată în perioada medievală.

Via Transilvanica este unul dintre cele mai ambițioase proiecte de turism lent dezvoltate în România. Traseul principal, realizat de Asociația Tășuleasa Social, leagă Putna de Drobeta-Turnu Severin și măsoară aproximativ 1.400 de kilometri. Inaugurat oficial în 2022, proiectul a fost extins ulterior cu noi segmente, rețeaua ajungând la aproximativ 1.600 de kilometri, potrivit site-ului oficial Via Transilvanica.

Traseul poate fi parcurs pe jos, cu bicicleta sau călare și traversează regiuni cu tradiții și peisaje diferite. Marcajele și bornele sculptate în andezit îi ajută pe călători să se orienteze, dar reprezintă și o componentă artistică a proiectului. Dincolo de experiența drumeției, Via Transilvanica contribuie la promovarea localităților mici, a pensiunilor și a producătorilor locali aflați de-a lungul traseului.

Pentru Riley, drumul a oferit ocazia de a vedea locuri care nu apar întotdeauna în itinerarele turiștilor străini. Pădurile de stejari și fagi, ulițele satelor și întâlnirile cu localnicii au completat imaginea unei regiuni în care patrimoniul istoric nu se limitează la câteva monumente celebre.

Sighișoara, Criț și Biertan, locurile care păstrează istoria Transilvaniei

Sighișoara a fost unul dintre punctele importante ale călătoriei. Orașul, cunoscut pentru cetatea sa medievală inclusă în Patrimoniul Mondial UNESCO, a oferit jurnalistei imaginea unei așezări în care trecutul este încă vizibil în turnuri, străzi și clădiri istorice. Spre deosebire de orașele reconstruite exclusiv pentru turiști, centrul vechi al Sighișoarei păstrează funcțiuni urbane și o comunitate care locuiește în interiorul cetății.

Drumeția a continuat prin satul Criț, o localitate din județul Brașov cunoscută pentru casele săsești și biserica fortificată. Aici, arhitectura tradițională și ritmul vieții rurale oferă o imagine diferită de cea asociată, de obicei, cu destinațiile turistice internaționale. Este un exemplu al modului în care patrimoniul local poate deveni o resursă turistică fără să își piardă complet caracterul original.

La Biertan, în județul Sibiu, Riley a descoperit una dintre cele mai cunoscute biserici fortificate din Transilvania. Ansamblul face parte din patrimoniul mondial UNESCO și ilustrează rolul pe care aceste construcții l-au avut în organizarea comunităților săsești. Biserica este înconjurată de fortificații ridicate pentru protejarea localității, iar poziționarea sa pe un deal domină întregul sat.

Un detaliu care i-a atras atenția jurnalistei a fost așa-numita „închisoare matrimonială”, o încăpere asociată unei vechi practici locale prin care cuplurile aflate în conflict erau încurajate să își rezolve neînțelegerile înainte de despărțire. Povestea face parte din prezentarea istorică a monumentului și arată cât de diferite erau unele dintre regulile comunitare ale epocii.

Importanța acestor așezări depășește însă anecdotele istorice. UNESCO subliniază valoarea satelor cu biserici fortificate din Transilvania prin organizarea lor tradițională, sistemele de gospodărire și arhitectura păstrată din Evul Mediu. Șapte asemenea localități sunt incluse în ansamblul protejat la nivel internațional.

Castelul Peleș, surpriza călătoriei: mai spectaculos decât castelele din povești

Deși drumeția pe Via Transilvanica a reprezentat centrul reportajului, vizita la Castelul Peleș din Sinaia a devenit unul dintre momentele memorabile ale călătoriei. Jurnalista americană a fost impresionată de arhitectura clădirii și de bogăția decorațiunilor interioare, care i-au depășit așteptările.

Construit la inițiativa regelui Carol I, Castelul Peleș reprezintă una dintre cele mai importante reședințe regale istorice din România. Arhitectura sa combină influențe neorenascentiste și elemente decorative europene, iar interioarele includ sculpturi elaborate în lemn, vitralii, mobilier de epocă și colecții de artă și armament.

În relatarea sa, Riley remarcă diversitatea materialelor utilizate pentru decorarea castelului, inclusiv numeroasele esențe de lemn, candelabrele din sticlă de Murano și colecția de arme și armuri. Experiența i-a oferit o perspectivă diferită asupra patrimoniului arhitectural românesc, departe de imaginarul gotic asociat cu Dracula.

Autoarea consideră că Peleșul depășește ceea ce și-ar fi putut imagina pornind de la castelele descrise în legende sau basme. Este una dintre ideile centrale ale reportajului: România reală poate oferi experiențe cel puțin la fel de interesante ca ficțiunile prin care a devenit cunoscută.

În comparație, Brașovul i s-a părut mai orientat către turismul convențional, inclusiv prin magazinele de suveniruri și excursiile promovate în jurul mitului Dracula. Observația nu reprezintă o critică a orașului, ci evidențiază diferența dintre destinațiile deja consacrate și locurile mai puțin cunoscute pe care drumeția i-a permis să le descopere.

De ce reportajul din The New York Times contează pentru turismul românesc

Prezența României într-un reportaj amplu publicat de The New York Times oferă vizibilitate internațională unor destinații care nu se află întotdeauna în centrul promovării turistice. Sighișoara și Castelul Peleș sunt obiective cunoscute, dar sate precum Criț și Biertan sau experiența parcurgerii pe jos a Via Transilvanica pot atrage atenția unui public interesat de natură, cultură și călătorii în ritm lent.

Materialul american evidențiază și o resursă importantă a României: posibilitatea de a descoperi patrimoniul și peisajele prin trasee care leagă direct comunitățile locale. Pentru pensiuni, ghizi și micii antreprenori, dezvoltarea unui asemenea tip de turism poate crea oportunități economice, cu condiția ca infrastructura și serviciile oferite vizitatorilor să țină pasul cu interesul pentru regiune.

Reportajul nu prezintă însă Transilvania drept o destinație lipsită de dificultăți. Jurnalista amintește de prezența urșilor bruni și de necesitatea pregătirii pentru drumețiile prin zone împădurite. Ea descrie experiența personală ca fiind una în care s-a simțit în siguranță, dar menționează și experiența sa anterioară în drumeții, un element relevant pentru cei care ar dori să urmeze același traseu.

Pentru turiștii străini, România rămâne adesea asociată cu un număr relativ mic de imagini și simboluri. Castelul Bran, Dracula și Munții Carpați fac parte din această identitate internațională, dar nu o epuizează. Reportajul semnat de Erin Vivid Riley oferă o perspectivă mai amplă, construită din experiențe directe, locuri istorice și întâlniri cu oameni.

Via Transilvanica contribuie la această schimbare printr-un proiect care nu promovează un singur obiectiv, ci conectează regiuni și comunități. Faptul că un asemenea traseu a devenit subiectul unui reportaj în presa internațională arată că patrimoniul local și inițiativele dezvoltate în România pot atrage atenția și fără a se sprijini exclusiv pe legendele deja cunoscute, cum ar fi cea a lui Dracula. Și tocmai aici este cel mai mare câștig pentru România, în urma articolului din The New York Times: nu mai suntem văzuți în spatele unui mit fabricat, ci putem fi explorați prin ceea ce suntem, prin istorie, cultură, tradiții și peisaje care îți taie respirația.