O genă care ajută organismul să păstreze rezervele de celule stem necesare regenerării oaselor ar putea deschide noi direcții pentru tratarea fracturilor și a problemelor osoase asociate îmbătrânirii. Cercetătorii de la NYU Langone Health, din Statele Unite, au descoperit că gena HOXA10 împiedică maturizarea prematură a celulelor stem osoase, menținându-le disponibile pentru momentele în care organismul trebuie să repare țesuturile afectate.
Descoperirea a fost publicată pe 4 noiembrie 2026 în revista științifică Science Advances și prezentată de Playtech.ro. Experimentele au fost realizate în principal pe șoareci, fiind completate cu analize asupra unor celule osoase umane.
Ce se întâmplă cu oasele atunci când gena HOXA10 nu mai funcționează
Oasele nu sunt structuri complet statice. Țesutul osos se reînnoiește permanent, iar în cazul unei fracturi organismul activează mecanisme speciale de reparare. Celulele stem și progenitoare contribuie la acest proces, transformându-se în celule specializate care formează țesut nou.
Problema apare atunci când aceste rezerve se epuizează. Dacă prea multe celule stem se maturizează înainte să fie necesare, organismul pierde treptat capacitatea de a produce noi celule pentru regenerare. Cercetătorii au descoperit că HOXA10 funcționează ca un mecanism de protecție, împiedicând consumarea prematură a rezervelor.
Pentru a înțelege rolul genei, oamenii de știință au dezactivat HOXA10 la șoareci și au urmărit evoluția celulelor osoase timp de 15 luni. La sfârșitul perioadei, aproximativ 90% dintre celulele stem și descendenții celulari care ar fi trebuit să fie prezenți lipseau.
Fracturile s-au vindecat mai greu în absența genei
Experimentele au arătat și că șoarecii fără HOXA10 prezentau dificultăți în repararea fracturilor. În țesutul temporar format la locul rupturii, proporția celulelor progenitoare era de 48%, comparativ cu 76% la animalele din grupul de control.
Gena influențează și organizarea colagenului, proteina care contribuie la formarea structurii de susținere a osului. În absența HOXA10, fibrele de colagen au devenit dezorganizate, afectând reconstrucția țesutului osos.
Cercetătorii au analizat separat și celule prelevate din biopsii osoase umane. După reducerea activității a trei gene înrudite din familia HOX, celulele au prezentat o capacitate mai scăzută de autoreînnoire, iar moartea celulară programată a crescut cu aproximativ 50%.
Descoperirea ar putea contribui la dezvoltarea unor noi tratamente
Rezultatele oferă indicii despre motivul pentru care oasele își pierd treptat capacitatea de regenerare odată cu înaintarea în vârstă. Într-o cercetare anterioară, publicată în 2023, aceeași echipă arătase că stimularea activității HOXA10 putea îmbunătăți parțial vindecarea fracturilor la șoarecii vârstnici.
Noul studiu explică mai bine mecanismul din spatele acestui efect. Gena nu contribuie doar la formarea osului, ci și la păstrarea celulelor care vor fi necesare pentru reparațiile viitoare.
Descoperirea ar putea orienta cercetările către tratamente care să protejeze rezervele de celule stem osoase, inclusiv în contextul îmbătrânirii. Totuși, osteoporoza și vindecarea fracturilor implică numeroase procese biologice, iar rolul unei singure gene nu explică toate aceste mecanisme.
Deocamdată, rezultatele nu reprezintă un tratament disponibil pacienților. Ele oferă însă o nouă țintă de cercetare pentru medicina regenerativă și posibilitatea de a înțelege mai bine cum poate fi păstrată capacitatea naturală a organismului de a repara oasele.
