Peste 3.400 de plante dintr-o specie rară au fost mutate din calea eroziunii costiere, într-o amplă operațiune de conservare desfășurată în Scoția. Florile, cunoscute sub denumirea științifică Moneses uniflora, creșteau într-o pădure de pini de pe malul mării, unde terenul se prăbușește treptat în apă. Specialiștii și voluntarii au reușit să le transplanteze într-o zonă mai sigură, păstrând inclusiv solul și ciupercile microscopice de care depinde supraviețuirea lor.
Intervenția a avut loc în pădurea Culbin, din regiunea Moray, și a fost coordonată de organizația Plantlife Scotland, împreună cu Forestry and Land Scotland și NatureScot. Potrivit comunicatului oficial publicat pe 10 noiembrie 2026, operațiunea ar putea fi una dintre cele mai ample de acest fel realizate vreodată în Regatul Unit.
O floare delicată, amenințată de dispariție
Moneses uniflora este o plantă de mici dimensiuni, cu o singură floare albă, în formă de stea, care crește în pădurile de conifere. În Regatul Unit, specia mai poate fi întâlnită doar în nord-estul Scoției, iar populația sa a scăzut cu peste 50% în ultimele cinci decenii.
Din cele 20 de locuri în care fusese identificată anterior, planta a dispărut din mai mult de jumătate. Astăzi supraviețuiește în numai șapte zone, dintre care doar trei găzduiesc populații considerate sănătoase.
La Culbin, eroziunea a distrus între doi și trei metri de teren în ultimii ani. Plantele aflate aproape de marginea pădurii riscau să ajungă în mare, astfel că specialiștii au decis să intervină înainte ca întreaga colonie să fie pierdută.
Optsprezece voluntari au participat la mutarea exemplarelor. În loc să scoată plantele individual din pământ, echipele au decupat și transportat porțiuni întregi de sol, pentru a păstra intacte legăturile subterane esențiale supraviețuirii lor.
De ce au fost mutate și ciupercile din sol
Particularitatea acestei flori este relația sa cu ciupercile microscopice din pădure. Deși produce energie prin fotosinteză, Moneses uniflora poate obține o parte din resurse și prin intermediul acestor organisme, fiind o plantă parțial micoheterotrofă.
Fără rețeaua de ciuperci din sol, transplantarea ar avea șanse mai mici de reușită. Tocmai această dependență face specia dificil de protejat. Schimbările în administrarea pădurilor și perioadele tot mai calde și secetoase au afectat condițiile necesare dezvoltării sale.
„Nu știm încă câte plante vor supraviețui în noua lor casă din pădurea Culbin, dar știm că era doar o chestiune de timp până când toate ar fi fost pierdute în mare dacă le-am fi lăsat acolo”, a declarat Iain Macdonald, specialist în biodiversitate la NatureScot.
Plantele transplantate vor fi monitorizate în lunile și anii următori. Cercetătorii speră să observe primele indicii despre adaptarea lor după aproximativ un an, iar ulterior să confirme reproducerea și extinderea populației.
Intervenția nu garantează salvarea tuturor exemplarelor, dar a eliminat pericolul imediat al prăbușirii lor în mare. Experiența ar putea contribui și la protejarea altor specii rare, a căror supraviețuire depinde de relațiile fragile dintre plante, sol și ciuperci.
